"¿Por qué no podemos permanecer encerrados en nosotros mismos? ¿Por qué buscamos la expresión y la forma intentando vaciarnos de todo contenido, aspirando a organizar un proceso caótico y rebelde? ¿No sería más fecundo abandonarnos a nuestra fluidez interior, sin ningún afán de objetivación, limitándonos a gozar de todas nuestras agitaciones íntimas?" / "De ce nu putem rămâne închişi în noi înşine? De ce umblăm după expresie şi după formă, încercând să ne golim de conţinuturi şi să sistematizăm un proces haotic şi rebel? N ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră interioară, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu o voluptate intimă toate fierberile şi agitaţiile lăuntrice?" E. M. Cioran (Ser lírico / A fi liric, 1933).PRELUDIO: "Escribir un libro con Cioran. Desde Cioran. Por él, hacia él... y, sólo en parte, contra él. Me encontré con los textos del filósofo rumano por casualidad, leyendo una referencia a su perfil depresivo realizada por el psicólogo italiano Vittorio Guidano. Me llamó la atención como personaje excéntrico, creativo, brillante y algo loco. Pero al leer sus escritos me deslumbró el carácter tan pulcro y bello de su estilo. Quedé cautivado por sus inquietudes hondas, por sus preguntas despavori-das, por su pasión y nostalgia, por su dolor y su luz tintineante. Emil parecía hilvanar las palabras de modo tan pleno, que yo no podía comprender cómo alguien había llegado a escribir de esa forma en un idioma nuevo (el francés), aprendido ya en la edad adulta. Cioran fue un genio, un agudo y melancólico genio. Comparto su sufriente nostalgia y muchos de sus cuestionamientos vitales y mortales. No com-parto sus respuestas ni sus horizontes opacos y mustios. Este libro es un oblicuo homenaje a la poesía, que al parecer sin quererlo él mismo ni reconocerlo, repletó casi toda su obra. Es un home-naje a su canto bellamente dislocante. Un homenaje a su sinceridad y también a su elegante cinismo. PRELUDIU: "Să scrii o carte cu Cioran. De la Cioran. Pentru el, către el... și, doar în parte, contra lui. M-am întâlnit din întâmplare cu textele filosofului român, citind o referință a profilului său depresiv, realizată de psihologul italian Vittorio Guidano. Mi-a atras atenția ca personaj excentric, creativ, strălucitor și cam nebun. Dar, citindu-i scrierile, am fost orbit de caracterul atât de îngrijit și frumos al stilului său. Am fost captivat de neliniștile sale profunde, de întrebările sale îngrozitoare, de pasiunea și de nostalgia sa, de durerea și de lumina sa grozavă. Emil părea că înlănțuie cuvintele într-un mod atât de plenar, și nu puteam înțelege cum cineva ajunsese să scrie în acest fel într-o limbă nouă (franceza), învățată deja la vârsta adultă. Cioran a fost un geniu, un pătrunzător și melancolic geniu. Împărtășesc nostalgia sa suferindă și multe dintre controversele sale vitale și mortale. Nu împărtășesc răspun-surile sale, nici orizonturile sale opace și triste. Această carte este un omagiu dedicat poeziei care, aparent fără ca el însuși să vrea, nici s-o recunoască, a însoțit aproape întreaga sa operă. Este un omagiu adus cântecului său cu dislocări foarte frumoase. Un omagiu adus sincerității sale și de asemenea elegantului său cinism." Luis Cruz-Villalobos, Santiago de Chile, otoño/toamnă 2018.